vineri, 19 octombrie 2018

La prânz

Când ajungem la desert, mamarea îşi aminteşte văzând că tai din tort:
- Dragă, dar ieri nu mi-ai cântat La mulţi ani!

Şi începem amândouă să cântăm Mulţi ani trăiască! O las pe ea să cânte mai tare şi observ cu bucurie cât de corect cântă.
După aceea, mâncăm amândouă tort.

joi, 18 octombrie 2018

La mulţi ani, mamare!

I-am pregătit tartă cu cherry, ouă umplute şi tort de zahăr ars cu un pic de frişcă.
La masă îmi povesteşte de circa douăzeci de ori despre nea Ion că era la poartă, cu cipilica albastră pe vârful capului. Îi spun să nu mai vorbească în timp ce mănâncă...
- ...doar ştii ce-ai păţit când te-ai înecat cu mâncarea, completez eu, ca să fiu convingătoare.
- Lasă, dragă, că ştiu. Dar l-ai văzut pe nea Ion? Era la poartă, cu cipilica albastră pe vârful capului...

La tort, mă anunţă:
- Nu mai pot să mănânc.
- Eu mai pot, îi spun.
- Înghite-l pe tot! mă îndeamnă ea arătând spre tort şi începe să râdă în hohote.

La finalul mesei, o întreb în glumă:
- Vrei o cafea?
Mare băutoare de cafea cândva, acum are vreo cinşpe ani de când n-a mai băut deloc.
- Fă-mi două!

După festin...

marți, 16 octombrie 2018

Semne?

După ce am făcut un pic de detectivistică, azi am fost la canal să caut pisicuța dispărută.
Erau șanse minuscule s-o găsesc. N-am găsit-o.

Excursia asta mi-a amintit de o alta la fel de tristă, când am fost cu Tudor la canal și pe câmp să-l căutăm pe Gărgăriță. Amintirea lui, după atâția ani (câți? mai bine de zece...), m-a înduioșat atât de tare, că am dat apă la șoareci.

M-am scuturat de toate tristețile și am intrat în casă.
Când să-mi scot vesta de fâș, găsesc pe ea o gărgăriță.

duminică, 14 octombrie 2018

Urechi-Albe e supărată pe mine

Azi citeam afară, când am auzit un fel de chițăit strident - o văd pe Urechi-Albe cu un graur în bot.
Alerg în șosete, o iau prin noroiul pe care-l făcusem tot eu mai devreme udând câteva fire întârziate de sporul-casei, arunc ochelarii în iarbă, o iau vitejește la goană spre mâță care, fatal, se oprește și se uită la mine. În clipa aia, graurul a scăpat și-a pornit în zbor peste gard, în stradă. Urechi-Albe s-a uitat prostită după el...
...iar eu m-am dus mulțumită să-mi scot șosetele pline de noroi, întrebându-mă totuși dacă a fost bine că am intervenit în echilibrul naturii.
(Acum doi ani când am ținut un graur rănit în verandă până s-a făcut bine și a putut să zboare, soră-mea mi-a zis în glumă: "Ăștia-mi mănâncă mie strugurii, și tu-i salvezi?")

Urechi-Albe, înfrântă

joi, 11 octombrie 2018

La masă

Mamarea termină de mâncat și se închină:
- Doamne-ajută! Să fiu sănătoasă și să trăiesc cât... cât domnul Bulă!

luni, 8 octombrie 2018

joi, 4 octombrie 2018

Ce-nțelege mamarea din referendum

- Nu mă duc nicăieri! De ce să mă duc? Să-l votez pe Dragnea? Să-l voteze mă-sa și cu ta-su, care l-au plămădit!


Ceva-ceva atingere cu referendumul are și ideea ei. :)