joi, 27 februarie 2014

La Cişmigiu

Când a oprit autobuzul în staţie, de dimineaţă, am apucat să văd că un bătrân livid stătea pe un scaun de plastic alb, în drum.
Florăresele îşi abandonaseră tarabele şi se adunaseră în jurul lui.
O doamnă cu haină neagră de blană şi căciulă asortată vorbea la telefonul mobil - probabil că apelase 112.

Mi-am amintit de doamna impecabil îmbrăcată - cu foaie neagră şi bluză de mătase albă cu arabescuri negre, cu fundă la gât - întinsă pe caldarâm, la colţul străzilor Braşov cu Timişoara.

Apoi, uşile autobuzului s-au închis, iar eu am rămas într-o stare de tristeţe inefabilă, lipită de mine şi acum.