duminică, 23 februarie 2014

Sâmbătă, distracţie mare

Fereastra bucătăriei e la o jumătate de metru de gardul dinspre uliţa pe care se joacă copiii.
Am făcut treabă cu geamul deschis. Auzeam tot ce-şi spuneau copiii. Larmă, glasuri zglobii, râsete. Amuzant!
La un moment dat, s-au prins ei că-s şi eu pe-acolo.
Din momentul respectiv, au început să strige la fereastră:
- Tanti Carmeeen! Ursu e rănit... Şi-a rupt lăbuţa.
Alerg afară. Ursu, rănit grav. Sunăm la veterinar. De-abia a doua zi se poate face ceva.
Apoi:
- Tanti Carmeeen! Am mâncat napi de la Mituş din curte. Nu-i aşa că nu sunt otrăvitori? Vezi, Alexandre? Nu-s otrăvitori.
Şi tot aşa, câte ceva de spus, din două în două minute.
- Tanti Carmeeen!
Tanti Carmen în sus, tanti Carmen în jos.
Le-am dus în drum chiftele calde şi brioşe cu nuci şi stafide.
Mai târziu:
- Tanti Carmeeen! Avem o surpriză pentru dumneavoastră!
Când ies afară, sar toţi pe mine cu bucheţele de ghiocei. :)