marți, 4 martie 2014

...

T. îmi aminteşte azi de o imagine uitată: pe vremuri, la poştă, creionul/pixul era legat de masă cu o sfoară. :)
*
Sticla ferestrei e acoperită cu picături de ploaie.
Am golit ceaşca de cafea. În urechea stângă am Santaolalla. În cea dreaptă, voci care vin din planul apropiat, din planul îndepărtat. Sună telefonul. Se mai suprapune încă o discuţie pe tot restul.


*
Aici, prosperitatea e la ea acasă.  Sanchi! Zilele bune sunt cele în care avem hârtie igienică. Zilele de salariu sunt o amintire.
Circulă din gură-n gură povestea că şeful i-a cerut secretarei un ness. Ea s-a dus cu un pahar de apă şi i-a zis:
- Ness nu mai e, v-am adus apă.
Ne-am delectat câteva zile cu povestea asta.
Azi-dimineaţă, din păcate, punem adevărul în matca lui. Auzim povestea chiar din gura secretarei:
- Mi-a cerut un ness şi un pahar cu apă. De vreo săptămână i-am tot făcut ness de la mine. Dar nu mai am. I-am dus şi eu un pahar cu apă şi i-am spus că nu mai avem ness.

Ceea ce e cu totul altceva. Aproape că-mi pare rău că am aflat adevărul. Povestea cu coadă chiar îmi plăcea.