duminică, 4 ianuarie 2015

Börn Náttúrunnar

Film islandez, cu peisaje severe, aride, decoruri stâncoase, terne, bătute mai tot timpul de vânt, cu ape cenușii, case izolate în partea nordică a insulei.

Iar bătrânețea este pretutindeni cam la fel: tristă.
Ea poate însă deveni tragică - Thornier, care are spre 80 de ani, nu se mai poate ocupa de ferma sa, vinde oile și pleacă la fiica lui la Reykjavik. Aici, nu prea e bine primit, ba chiar, după o vreme, i se propune să se mute la azil.
La azil o întâlnește - în mod neașteptat și salvator - pe Stella, care se trăgea din acelați ținut ca și el, ba chiar se cunoscuseră în tinerețe. Ea îi deschide ochii, ca să zicem așa: nu se poate să mori oricum și nu trebuie să-ți fie indiferent unde ești îngropat. Stella și Thornier evadează din azil, fură o mașină și se întorc ACASĂ.

Emoționantă partea în care Stella revede aievea momentele de fericire din viața ei - locul nașterii o readuce în fața ochilor săi pe Stella tânără, pe pajiștea cu flori-de-câmp, pe Stella cu un bebeluș în brațe, pe Stella și soțul ei, pe Stella zâmbind. Zâmbește și Stella cea octogenară, cu privirea pierdută în zare, în altă lume, în lumea trecută de mult timp, în lumea amintirilor.
Thornier își găsește și el sfârșitul la scurt timp după Stella, cam la fel, întâlnindu-se cu propria-i fantomă - el, tânăr - și dispărând apoi misterios în ceața specifică ținutului, pe o poartă șuie a morții care-și pierde conturul pentru câteva clipe, doar atât cât să-l înghită pe Thornier.

În film există și un iz de intrigă polițistă (cei doi bătrâni dispăruți din azil sunt căutați de poliție, urmăriți, apoi li se pierde ciudat urma, sunt din nou găsiți, de data asta cu elicopterul), și există și o firimitură de mister-fantomatic-paranormal (apariții și dispariții neobișnuite dacă judeci convențional lucrurile și dacă te aștepți ca totul să aibă o explicație logică), însă doar pentru o aromă aparte, cam cât o frunzuță de tarhon într-o supă ardelenească de afumătură. :)
Se vorbește foarte puțin, replicile sunt reduse la minimum necesar. Scenele cu cea mai mare greutate sunt clădite pe tăceri și amintiri și peisaje în acord cu trăirile personajelor.
Cercul se închide - parcursul firesc este: naștere, viață, moarte.
Oricât de trist ar fi...