vineri, 16 ianuarie 2015

Nightmares

„Aş putea fi închis într-o coajă de nucă şi totuşi să mă socotesc un rege al spaţiului nemărginit, de n-aş avea visele rele.”
Shakespeare - Hamlet (Actul 2, Scena II) 

Dormeam cu Cris mic. Ca altădată, pe recamierul portocaliu-satinat (azi, jerpelit). Îl ţineam de mână în somn. Îi simţeam degetele micuţe în palma mea.
La un moment dat, tot în somn, nu mai ştiam dacă e mânuţa lui sau a lui Laur?

M-am trezit. Parcă încă simţeam în palma mea degeţelele, dar treptat mi-am dat seama că nu am nimic.

Viaţa s-a căscat în faţa mea ca un hău.
Am rămas pe loc - paradoxal, ca să pot merge mai departe.