vineri, 6 februarie 2015

Forță majoră

Tata, mama și cei doi copii ai lor merg în Alpii Francezi, să schieze. În timp ce se aflau pe o terasă la masa de prânz, văd că de pe munte vine avalanșa, drept spre ei. Tatăl îi liniștește: stați pe loc, e o avalanșă controlată.
Dar de unde! Avalanșa se îndreaptă direct spre terasa lor. Când e clară iminența, tatăl înșfacă de pe masă mănușile și telefonul mobil și o ia la sănătoasa. Mama rămâne și încearcă să-și protejeze copiii.
Totul se termină cu bine. Până la ei, avalanșa își pierde din putere și se aleg doar cu un nouraș de zăpadă peste ei.
Și de-aici... calvarul! Al ei, că nu pricepe de ce a fugit el, în loc să-i apere. Al lui, că nici el nu pricepe ce instincte l-au mânat să se apere pe sine și să-și lase baltă copiii.
Mustrări de conștiință, certuri, crize de plâns, prieteni care ascultă uluiți povestea lor, iar apoi se ciorovăiesc pe tema "dar tu cum ai face? m-ai lăsa baltă, nu?"
Fain episodul în pustietatea de pe munte, unde schiază el și un prieten și unde fac terapie cu zbierăte.
Finalul, adică plecarea acasă, e și el tensionat. Șoferul autocarului nu se descurcă pe serpentinele strânse, iar turiștii, înspăimântați, cer să coboare. O iau apoi pe jos, într-un marș hotărât, o cadență zgomotoasă precum cea a vieților lor.