joi, 5 februarie 2015

Lucrând acasă

N-a fost chip să ne-nțelegem: până nu mi-a venit brilianta idee să-i aduc în bucătărie (unde mi-am amenajat statul major) coșulețul propriu și personal, să se cuibărească-n el, bestia mică nu s-a lăsat! O ținea una și bună că el vrea să se-ncolăcească doar pe foile mele de pe masă.
În sfârșit, l-a luat somnicul și pot lucra liniștită...
(Ilie, desigur, clocește cuminte la locul lui.)

Așa veau io, na!

Bine, hai că stau cuminte și te las să lucrezi...
Alo, trebuie să-mi luați alt coșuleț. Nu vedeți că ăsta mi-a rămas mic? Offf.... ce pisicuț oropsit sunt!