miercuri, 11 martie 2015

Nurci și tigăi

Ieri dimineață, în stația de autobuz, o doamnă de vârstă medie, cu înfățișare decentă, vine țintă la mine. Eu am crezut că o să mă întrebe unde-i strada Pacienței, când colo...
- Doamnă, spuneți-mi și mie părerea dumneavoastră! Se mai poartă haina de blană?
Mă simt ca la candy camera, fac ochii mari de stupoare și nu-mi trece prin gând nici o replică, plus că nu aș fi în stare să emit vreun sunet articulat. Doamna nu se lasă intimidată de aerul meu încurcat.
- Mi-am cumpărat de-aici de vizavi o haină. Mi-au lăsat-o la 8 milioane. E din fâșii de piele și nurcă...
- Sigur, dacă e clasică, nu se demodează niciodată, îngaim, în sfârșit, deși mă îndoiesc că ce spun are vreo legătură cu descrierea pe care mi-o turuia doamna.
- Nu-i așa? La o biserică, duminica... Uitați, o am aici în sacoșă...
Noroc că se apropie de noi o altă doamnă, care întreabă ce autobuz să ia și ea până la...
Doamna numărul 2 o ia imediat în primire, o lămurește și încheie:
- Mergeți cu mine, vă arăt eu unde să coborâți.
(Slavă Domnului! Profit de clipa de neatenție a madamei cu blana și mă îndepărtez tiptil.)

Împrejurul meu în autobuz, lumea butonează telefoane. În fața mea, un el și o ea drăguți se tot pupă pasional. Ea îl mușcă de obrăjor, apoi îl pupă să-i treacă. Își pune capul pe umărul lui și atunci observ că poartă un ditai belciugul în buza de jos. O domnișoară are căști în urechi. În stație la Cișmigiu zăresc o doamnă cu părul tapat până la cer. Un domn care stă în picioare dezleagă integrame - când scrie, își pierde ușor echilibrul.
Îmi dau seama că mi-am uitat telefonul acasă. Tocmai azi, când mă întâlnesc cu fetele. Și când e ziua lui Cris. Scotocesc în geantă, cu o sclipire de disperată speranță, poate totuși... Dar, nu, nu, nu, nu e.
*
sursă, aici

Papa la Șoni. Decorat în culori cam tari pentru gustul meu. Inedite tigăile de pe pereți. :)
Mâncarea, foarte bună. Prețurile, acceptabile. Ador tarhonul, așa că, dacă în meniu e ceva cu tarhon, aleg fără să preget.
Muzica, faină, discretă.
(Raluca îi știa din Vama Veche, unde cred că atmosfera asta dădea mai bine în vacanță.)

Am ajuns acasă la 10 jumate noaptea. L-am sunat pe Cris și i-am urat la mulți ani. L-am trezit din somn. :)

Și-așa, s-a mai încheiat glorios încă o zi.