marți, 24 martie 2015

Turtă dulce, rețetă medievală

Rețete de turtă dulce sunt cunoscute încă din secolul al XI-lea, când cruciații au adus din Orientul Mijlociu ghimbirul, un condiment extrem de scump la vremea aceea.
Prin secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, când ghimbirul devine mai accesibil, turta dulce se vindea din belșug la bâlciuri și avea mare succes printre copii, dar nu numai.
O rețetă din secolul al XV-lea, adusă în prezent de Gerard Baker, zice că turta dulce se făcea din miez de pâine veche mărunțit, miere și praf de ghimbir (3-4 felii de pâine veche, adică cca 150 g; 150-200 g de miere; o jumătate sau chiar o linguriță de praf de ghimbir). (Poate și câteva alune măcinate, zice o rețetă și mai veche. Iar aici se spune că se punea și o linguriță de scorțișoară și o jumătate de linguriță de piper alb măcinat.) Se amesteca totul pe foc, până se îngroșa. Nu se punea la cuptor. Se turna într-o formă și se lăsa la uscat 2-3 zile, într-un loc cald, lipsit de umezeală. Se întărea și era lipicioasă. Și foarte gustoasă.
Rețeta merită încercată (chiar am de gând s-o fac, mai ales când am musafiri care țin post), se pare că rezultatul este extrem de savuros, combinația fiind apreciată și în zilele noastre.
*
Azi, sâmbătă, 28 martie, am încercat rețeta.
Turta dulce nu e rea - totuși piperul alb se cam simte, cred că trebuie ori mai puțin, ori deloc.