luni, 15 iunie 2015

Bombăneli de luni

În treişaişopt, în faţa mea, se aşază un tip la vreo 35 de ghiocei, îmbrăcat curat şi frumos, cu barbă şi musteţi 'grijite. Scoate telefonul şi, cu voce de orator în piaţă publică, începe:
- Alo, bună, Denisa. Te-am sunat ca să-ţi spun că-mi intră banii ăia şi îi pot da Claudiei cei 900 de lei. [...] E clar că ea nu are toate datele şi nu are o impresie corectă. Deşi am fost de acord, nu înţeleg de ce, când ne-am căsătorit, ai putut s-o anunţi, iar acum, când divorţăm, nu vrei să-i spui. [...] Da, iar începi, în stilul tău, probabil inconştient. [...] M-ai făcut cu ou şi cu oţet la Estera, la Ramona, iar acum se poartă ciudat cu mine. [...] Când? Când am spus eu aşa ceva? [...] Denisa! Nu putem să ştergem cu buretele. Mie nu-mi dă nimeni un burete ca să şterg totul, toată suferinţa mea. [...] În fine, să revenim la motivul pentru care te-am sunat. O să-i dau Claudiei banii. [...] O zi uşoară şi ţie! La revedere!