vineri, 5 iunie 2015

Ca vinerea...

Mi-am luat albumul Costică Acsinte - încă nu a ajuns la mine, de-abia aștept!
După dimineața petrecută în compania lui Castells, după-amiază, lucru la The Long Way Home, espresso bun-bun (trebuie musai să reduc cafeaua!) și un bolișor de semințe decojite de dovleac și floarea-soarelui.

Am cumpărat de la florăria din colț răsaduri de regina-nopții pitică, roz și albă.
Nu are parfum, of... :(

În grădină au înflorit crinii albi. Parfumul lor puternic îmi amintește invariabil, an de an la vremea asta, de serbarea de final de an școlar. Atunci îi duceam profei de vioară un buchet de crini albi.
(Odată, în agitația din curtea școlii, am rupt un crin și, cu mintea mea de copchilandră, m-am tras deoparte și  l-am dres prinzând pâlnia din vârf cu un ac cu gămălie. :) )

*
Zilele trecute, butonând televizorul, am dat de o rețetă de prăjitură care se face foarte ușor. O notez aici, ca să n-o uit (vorba lui Papini, în Gog).
Blatul: biscuiți (de orice fel), plus 1-2 cuburi de unt, plus câteva 5-6 linguri de lichior sau sirop de zahăr ars sau zeamă de compot - totul în blender, până rezultă o pastă omogenă.
Crema: mascarpone cu zahăr pudră și smântână.

Pe un platou se pune un inel pentru prăjituri, uns bine cu unt. Se întinde blatul cu o paletă. Apoi se întinde crema. Se ornează cu felii de fructe (piersici, ananas, kiwi, căpșuni, portocale, pere etc.)
(Din păcate, nu am reținut cantitățile, dar cred că sunt foarte ușor de aproximat. Vorba aceea sfântă în bucătărie... drojdie cât o nucă, sare după gust. :) )