vineri, 12 iunie 2015

Decât bătrân şi bolnav, mai bine tânăr şi sănătos

Tablou trist, bătrâneţea.
Dimineaţa, pe la 9.30-10, în autobuz vezi mai mereu că, numeric, predomină domni şi doamne foarte în vârstă. E o imagine destul de tristă - cei mai mulţi au baston, sunt palizi, încercănaţi... nu prea vezi semne de bucurie, de viaţă bună.

Azi, o pereche. Ea, rugând să-i ofere cineva locul, nu ei, ci soţului ei, bolnav.
Cine i-a oferit locul? O doamnă tot în vârstă, care a spus pe un ton vesel:
- Noi, ăştia bătrâni, ştim cel mai bine cum e...
Şi a continuat conversaţia cu cealaltă doamnă, desigur pe teme de osteoporoză, injecţii, buline, ameţeli. Până la urmă şi-au spus şi vârsta: doamna nr. 1, cea cu soţul lângă ea, 88 de ani; doamna nr. 2, 75 de ani.
Cuplul fusese la piaţa Moghioroş, unde e mai ieftin (cică i se spune "piaţa săracilor", spune doamna nr. 2). Dar să vii din zona Cişmigiu (acolo au coborât cei doi), tocmai la Moghioroş, la 88 de ani, ca să cumperi mai ieftin...
În fine, cel mai trist era că:
- Nu-l pot lăsa singur acasă pe soţul meu. Trebuie să-l port după mine, oriunde merg. Azi-noapte, m-a scuturat şi m-a întrebat: Auzi? Noi unde suntem acum? Altfel, are poftă de mâncare. Nu gătită. Dar nimicuri de-astea... Biscuiţi, mere, pâine cu dulceaţă... Ar mânca tot timpul. Dar trebuie să stau cu ochii pe el. Plus că are fobie de foc. Vine şi-mi stinge aragazul. Foarte greu...
*
În mod cert, şi acum douăzeci de ani erau poveşti de-astea în jurul meu.
Mă-ntreb acum: de când şi de ce am început să le observ? :)