marți, 9 iunie 2015

Dintotdeauna

Nu scap de visele tenebroase care-mi agită nopțile.
Poate că totuși îmi sunt prietene, mă golesc de frământările acumulate peste zi (obsesii mai vechi, mai noi - iar eu chiar mă pricep bine să adun frământări) și mă ajută să merg mai departe.
Încerc să iau lucrurile așa.
Iar dimineața, când mă trezesc, în toată acea stare de tristețe sau de spaimă e un licăr de bucurie:
Ah, ce bine, a fost doar un vis...