miercuri, 8 iulie 2015

Hăuleala de azi

Lângă editura noastră se întinde tot mai obraznic un șantier (altfel, primprejur, case de odinioară frumos ornamentate, dar care mai de care mai delabrată), de unde ne inundă pe fereastră tot soiul de zgomote buldozerești, picamărești și tot așa mai departe. Uneori mai ajunge la urechile noastre și câte-un "băăăăăi" hăulit de la celălalt capăt al șantierului - care e de dimensiuni suspect și nedorit de uriașe (deh, conform cu gustul nostru neaoș pentru cea mai mare clădire parlamentară din Europa, cea mai mare catedrală ortodoxă din Europa și, mai nou, cea mai mare moschee din Europa - tot așa și șantierul cu pricina, cel mai mare din Europa, ai zice :) ).
Și numai ce citeam eu azi absorbită de vitejiile lui Julian Assange, când aud o voce în fortississimo:
- Nea Costicăăăăăă...
Și iar:
- Nea Costicăăăăăă...
Bag nasul mai adânc în carte și mă străduiesc să-mi închid urechile și să citesc mai departe, dar... aș, fără izbândă, căci:
- Nea Costicăăăăăă... Nea Costicăăăăăăăă... Nea Costicăăăăăă...
La al cincilea "nea Costică", pe număratelea, nu am mai putut rămâne de stană și-am izbucnit într-un râs nebun de una singură.