luni, 30 noiembrie 2015

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Acum

...plouă ca-n "Seven".


Ieri în treioptunu


joi, 26 noiembrie 2015

Zi urâtă

Ies din casă. Plouă zdravăn. Pe şosea, spiţele împrăştiate ale unei umbrele. Un pic mai hacana, într-o băltoacă, pânza întinsă ca o plăcintă. Alb cu roşu.
Nu pot deschide umbrela, bate prea tare vântul. Înaintez vajnic spre staţia de autobuz. Intersecţia, bulibăşită straşnic. În mijlocul ei, doi poliţişti plouaţi se străduiesc să descurce lucrurile. Claxoane cu nemiluita, înghesuială de maşini. Strânşi buluc pe borduri, pietonii sunt speriaţi ca nişte animale încolţite, căci, în tot acel haos perfect, nu e deloc clar când e tura lor de traversat.
Noi, ăştia de pe partea cu parcul, ne luăm inima-n dinţi şi pornim eroic şi sinucigaş spre trotuarul cu Billa.
Trec de prima linie de tramvai şi mă sperie de moarte soneria tramvaiului în spatele mele. Tresar aprig. Văd cu coada ochiului un om prăbuşindu-se. Mă-ntorc. Nu-mi dau seama dacă a căzut pentru că s-a împiedicat sau pentru că l-a lovit tramvaiul. Alerg spre el, cu inima cât un purice. Mai vin două femei, îl ridicăm. E un bătrân, cred că are 80 de ani. Mic şi adus de spinare, e mut. Nu spune nimic, nimic. E în stare de şoc. Îl întrebăm dacă e bine. Într-un târziu, bălmăjeşte că e bine. Nu l-a lovit tramvaiul. Se grăbise văzând că venea tramvaiul şi alergase. Noroc că vatmanul oprise la timp.
Bătrânul îşi mai revine. Ne mulţumeşte în neştire. Alerg după pălăria lui, târâtă de vânt la câţiva metri. O altă femeie pescuieşte punga bătrânului dintr-o băltoacă. Mi se strânge inima când văd punga. Cea mai ieftină pungă de MegaImage, în care e ceva ca o batistă, cocoloşită. Una dintre femei îl ia de braț pe bietul om şi se îndreaptă cu el spre staţia de tramvai.
Eu îmi văd de drum. Ajung în staţia de autobuz. Jacheta mi-e udă fleaşcă. Mă răzbeşte frigul. În staţie, aglomeraţie. Vine un o sută cinci şi ne înghesuim ca oile la strungă. Peste gloata udă, se aude un glăscior feminin, nu se ştie al cui şi către cine:
- Eşti proastă rău, femeie!
Oamenii se împing bombănind. În zăpăceala cu pricina, îmi scap prosteşte poşeta într-o băltoacă. Reuşesc s-o recuperez înainte să mă trezesc cu uşa închisă-n nas. Cu ultimele forţe, mă reped pe scara autobuzului. În îmbulzeală, mi se deschide jacheta, nu ştiu dacă mai am toţi nasturii sau or fi zburat în vânt, eşarfa mă strangulează, am un cot în coaste, o mână bărbătească în cap şi câteva tălpi pe vârful ghetelor.
Rezist vitejeşte.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Ziua a patra

- Două lansări, una după alta
- Cumpărături: Cărtărescu (Solenoid), Oișteanu (Narcotice în cultura română)
- Pauză de tiramisu și cafea



Dl Leşe la târg

...interesat de Nye şi de secolul american.

vineri, 20 noiembrie 2015

Cuțica citește Nina Cassian și admiră ilustrațiile


Ziua a treia

- Am fost la Editura Casa Radio - mi-am luat Leonid Dimov, printre altele.

- Sunt oameni mulți, tinerii sunt foarte frumoși, și nu doar ei totuși, cu toții par fericiți - vorbesc mult, beau ceai și cafea, cumpără cărți, participă la lansări plini de curiozitate, e un du-te-vino continuu, luminile sclipesc vesele, se probează microfoane, trec pe lângă tine vedete, copiii participă la tot felul de ateliere distractive, e animație, e relaxare, orele trec...

- O frază din Noaptea de Sânziene nu-mi dă pace: "Toţi suntem trişti. Nu se vede întotdeauna, dar toţi oamenii sunt trişti." 
Citesc despre al 58-lea suflet stins, din Colectiv, și-mi amintesc de versurile lui Nichita: "Nu, nu, nu! striga mama mea/Viața nu e făcută pentru moarte!" 
Și-mi mai amintesc de neliniștea metafizică pe care am purtat-o miercuri-seară în suflet, în drum spre casă, singură, pe trotuar în întuneric până la stație, în tramvaiul alb în care ne-am bătut obosiți pe locuri, pe aleea spre casă, pe canapea la televizorul spunând monoton aceleși grozăvii despre jihadiști și guverne... și-mi amintesc de cuvintele acelui tip care, pornind de la cartea cu interviuri a lui Soros, îmi spunea lucruri zguduitoare pe un ton blând și cu un zâmbet cald, plin parcă de iubire, despre globalizarea care înseamnă sclavagism, despre omenirea aflată în derută sau depresie, și-mi explica despre oameni că au un gol în suflet pentru că... pentru că de-acolo l-au alungat pe Dumnezeu.

joi, 19 noiembrie 2015

Mirosea puternic a frunze uscate



Ziua a doua

- Am admirat punga desenată de buna mea prietenă.
- Am cumpărat câteva cărți.
- Au sosit de la tipar trei dintre titlurile noastre. Arată foarte bine!
- M-am întâlnit cu vechi colegi mai mult sau mai puțin apropiați - plăcut...
- Am băut o cafea bună de tot. Şi am mâncat o (calorică foc) halviță  cu nucă.

miercuri, 18 noiembrie 2015

Prima zi, primele impresii

La un moment dat, undeva, o lansare de carte. Prezentarea cărții, autorilor, invitaților. Liniște şi pace. Se discută calm, adormitor. Deodată, animație. Din sacoşe ies tăvițe de fursecuri, checuri, foitaje. Sticle de vin, termosul cu cafea, peturi de Pepsi.
- Monica, haideți,  luați! se aude o voce răsunătoare peste adunare.
Lumea se înveseleşte, toată suflarea prezentă se pozează, câte doi, câte trei, cu autorul, cu autorul şi cu mama lui, fără autor etc. Oamenii zâmbesc până la urechi, râd, vorbesc efervescent când nu au gura plină de chec, sorb din paharele de unică folosință, îşi scutură foietajul de pe fularele de la gât, se îndeamnă unii pe alții să mai ia un fursec, o cafea...


În concluzie, nimic nu sudează mai sigur şi mai vesel o adunare eterogenă, nici geniul unui autor, nici subiecte palpitante (de genul rolul bibliotecarului în viața rurală) cum reușesc s-o facă un pateu cu brânzică şi o gură de vinişor.

Învățându-i tâmpenii pe copii

Tot în tramvai, o bunică o învață pe nepoțica ei despărțirea în silabe.
- Dar la ce folosește despărțirea în silabe? se minunează fata.
- Păi, folosește, vine prompt explicația. Ca să ştii foarte bine limba română. Indiferent ce ajungi în viață - inginer, doctor - trebuie să ştii să vorbești şi să scrii corect românește.
- Dar eu ştiu să despart în litere. Uite: p, ă, i.
- Ce-i prostia asta? se indignează bătrânica.
- Tu ai zis cuvântul ăsta: păi.
- Nu despre asta e vorba. Ce-i aia despărțire în litere? Eu am spus despărțire în silabe, lămurește femeia lucrurile.
- Ştiu şi despărțirea în silabe. Zi-mi un cuvânt!
- Centru!
- Cen-tru,  spune instantaneu micuța.
- Bine. Dar, o dăscăleşte bunica, trebuie să fii atentă şi să faci diferența între centrul... ca, de exemplu,  centrul de... centrul de...
- ...de ortopedie, îi sare fetița în ajutor.
- Da, de ortopedie. Sau centrul de... centrul de ceva. Şi centru cu sensul de mijloc. De exemplu, centru orașului. În cazul ăsta, zici centru, nu centrul. Centru orașului. Ai înțeles?
- Da. Mai zi-mi un cuvânt! o întrerupe copila din elucubrații.
- Moschee! trântește bunica o provocare de actualitate.
- Mos-che-ie.
- Nu! Mos-che-e. La final ai două vocale. Iar când ai două vocale, trebuie despărțite. Ia desparte: mingie.
- Min-ge, spune corect domnişorica.
- Nu-i bine. Min-gi-e. Nu zici min-gie. Ți-am mai spus: când ai două vocale, le despărți.
- Dar ai?
- Ce să am?
- Nu... cuvântul ai. Se desparte a-i?
- Nu.
- Dar ai zis că dacă sunt două vocale...
- Hai, trebuie să ne pregătim să coborâm, se salvează bunica.

Idealurile tinereții

Īn tramvai, doi tineri povestesc despre cât de mișto ar fi să se inverseze semestrele şcolare cu vacanțele, weekendurile cu zilele de școală, pauzele cu orele de curs - deci, un curs ar dura 10 minute, iar pauza, 50 ş.a.m.d.
N-ar fi rău... ☺

Ducesa Pete-Negre

...alintată Cuțica

marți, 17 noiembrie 2015

Politichie

Ieri, în treișaișopt, o doamnă vorbește la telefon despre așa-zișii tehnocrați:
- Ministrul propus pentru Justiție e electronist... Lasă că-i bine! Să vadă lumea cum e și cu ăștia. O să ne-ntoarcem de unde am plecat!

P.S. "Pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea în ministrul Justiției din Guvern, într-un an foarte important pentru menținerea credibilității activității Justiției, am hotărât să retrag propunerea doamnei Cristina Guseth pentru acest portofoliu. Dimineață voi înainta conducerii Parlamentului o nouă propunere.", a anunțat Dacian Cioloș pe Facebook.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Tanti Ioana...

...despre pisică:
- E o hârbară... n-am mai pomenit așa ceva!

...despre durerea de mână:
- Am făcut copchii şi nu m-a durât cum mă doare mâna asta noaptea.

Adorabile culori ale toamnei





vineri, 13 noiembrie 2015

Lumea asta mare e foarte mică

Azi, într-un grup de discuţii despre grădinărit, un nume care mă izbeşte şi-mi aminteşte despre ce însemnau cândva secretarii comitetelor judeţene de partid* şi cei care-i slujeau, folosindu-se de poziţiile lor mai mult sau mai puţin mărunte ca să epateze, să influenţeze, să pună în gardă, să atragă atenţia.
Pe vremea când eram tânără-tânără profesoară suplinitoare la catedra de vioară, vine un tip foarte sigur pe sine, tatăl unei fetiţe dintr-a-ntâia, care, în loc să se prezinte pe numele său, îmi trânteşte în timp ce se lungea pe scaun şi-şi agita cheile maşinii:
- Sunt şoferul doamnei Cervinschi*!

joi, 12 noiembrie 2015

Drăguţ

Mă opresc la trecerea de pietoni. Lângă mine, doi tineri frumoşi strâns îmbrăţişaţi. Ea, cu spatele la semafor.
Deodată, tânăra se extrage din giugiuleli şi-l întreabă galeş:
- E verde?
Nu. Nu era verde. S-au întors la treaba lor, în aşteptarea verdelui.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Aşteptându-mi prietenele...

În fundal, Kylie Minogue
Mulțumesc,  Iana. Nu se putea ceva mai nimerit şi mai mişto!

marți, 10 noiembrie 2015

Încă o veche prietenă...

...şi ziua se închide ca un cerc.
G. îmi spune poveşti parcă din altă lume, acompaniate de bere, călțunaşi, plăcintă cu varză.
La final, politichie. Verificăm pe net dacă Cioloş e premier. Este.



Paganini

Cu biserica în prim-plan... cum nu se poate mai de actualitate.
Paganini copil, simpatic foc. Paganini mare, zvelt, cu megadegete, cu farmec.

Sursa foto: http://www.ziarulmetropolis.ro/tudor-istodor-baiatul-bun

La poveşti...

...cu o veche prietenă.
Între clipa de ieri şi cea de azi sunt vreo douăşcinci de ani, şi totuși ne simțim de parcă doar am pocnit din degete.
Vorba lui Anatole France, "C’est le même ciel et la même terre; les choses ont leur âme d’autrefois, leur âme qui m’égaye et m’attriste, et me trouble", doar noi suntem altele...

La o cafea şi o tacla... amintiri cu carul, actualizări cu tăvălugul 

vineri, 6 noiembrie 2015

...

O frunză ruginie de stejar picată pe parbriz ne smulge din gânduri şi ne aminteşte că e toamnă.
(Pe fundal, la radio, Klaus Johannis spune că va merge şi el în Piața Universității.)




Paradoxurile realității

Ajung la Romană.  O mulțime de mașini de poliție şi pompieri. Oameni staționând, privind. Întreb ce s-a întâmplat. Un incendiu. Nu reușesc să aflu mai mult.
Deschid hotnews şi mă informez mai bine decât pot s-o fac la fața locului. Culmea, nu?

Eternii noștri bătrâni

În 368, o doamnă la vreo 75 de ani se ridică cu greu de pe scaun, ca să coboare la prima. Face glume împreună cu alte două doamne la fel de în vârstă despre cât de sprintenă este. Încheie:
- Şi tot zic că încă-i bine.

*

Altă bătrânică trage de un cărucior plin cu varză. Are cu ea și un cățel în lesă. Trotuarul se termină cu scări pe care trebuie să le urce. Mă ofer s-o ajut. Când apuc de căruț, cu greu îl urnesc din loc. Mă minunez spontan:
- Cum puteți dv. să cărați greutatea asta?
- Da, doamnă. La 90 de ani ai mei...


joi, 5 noiembrie 2015

Reflexe

Citeam știrile pe net, pe telefon. Când am ajuns la ultimul rând de pe ecran, concentrată, am apucat de colțul telefonului, ca de colțul unei cărți, să dau pagina.

miercuri, 4 noiembrie 2015

Ziua 2

La fel de mulți oameni în stradă. Tineri. Eu și Ramon am fi vrut să ajungem la Colectiv, avem în rucsac candelele...

marți, 3 noiembrie 2015

Demisia!



Se scandează neobosit:
Demisia!
România! Trezește-te!
Dacă îți pasă! Nu mai sta în casă!
Jos Ponta!
Jos Oprea!
Colectiv! Colectiv!
Corupția ucide!

Îngenunchem în plină stradă, în Piața Constituției - moment de reculegere.
Se scandează apoi și se aplaudă:
Păcat, păcat
De sângele vărsat!

Mulți, mulți, mulți tineri.

Amintiri de foaaaarte demult

Ieri, în 368, pe scaunul de langă mine, o tânără făcea exerciții ritmice.



duminică, 1 noiembrie 2015

Ce mă enervează

La marșul tăcerii din centrul Bucureștiului, se poartă pancarte pe care stă scris că avem 18 000 de biserici și 456 de spitale.
Ce legătură are situația de față cu numărul de spitale, respectiv de biserici?
Dacă raportul era invers, adică să avem 18 000 de spitale și 456 de biserici, nu tot în punctul ăsta ne aflam azi?
(Ca să nu mai vorbim de faptul că, spitalicește vorbind, situația este sub control.)

Unii leagă de Halloween ceea ce s-a întâmplat. Din nou, o deviație de la subiect.

Un medic rezident pe care-l admir pune acum în discuție pe FB nevoia societății de medici și spune că, uite, ne blamați că suntem șpăgari, dar aveți nevoie de noi!
Momentul e cât se poate de prost ales - de un prost-gust la fel de frapant precum este mesajul jurnalistei care, în mijlocul carnagiului, zâmbește de satisfacție că are "cea mai mișto meserie din lume".