vineri, 16 decembrie 2016

Spre nasha strana


Soarele e un glob uriaș de foc roșu, îmi dă impresia că e foarte greu și că e aproape, și-mi amintește iar de Melancholia. Geamul de la mașină e murdar și nu am la îndemână decât telefonul, așa că poza e nesemnificativă. Apusul atât de frumos ne distrage un pic de la gândurile care pendulează între dispoziții ce intră treptat în matca liniștirii și dispoziții tulburate de diverse doze de tristețe.
Bolile bătrâneții, atât de greu de ținut în frâu, poftele copilărești, neputințele...
Respirăm cu nesaț aerul din afara spitalului și ne bucurăm cumva că mergem spre casă.

joi, 15 decembrie 2016

miercuri, 14 decembrie 2016

Aseară, cu Raluca



***
După o serie de misunderstanding-uri privind locul întâlnirii, iar apoi locul în care să mergem, chelnerul ne-a înțeles greșit comanda și s-a uitat chiondorâș la noi, după care ne-a adus o singură bere - ceva de genul două ecleruri la trei farfurii.
Ne-am tăifăsuit atât de intens, că n-am mai știut cât e ceasul... iar când am văzut, am sperat că vom reuși totuși să ajungem acasă fără să ne lăsăm hainele la taxi. Și amândouă am prins efectiv ultimul metrou și efectiv ultimul tramvai! Călătorind cu ambele studențește, ca să zic așa...

luni, 5 decembrie 2016

Buline cu mamaie

Îmi caut ochelarii prin toată casa. Nimic. Prin curte - pe la pisici, pe la câini etc. Nimic.
Într-un târziu, mă uit și la mam'mare-n cameră, dar mai mult așa... de pamplezir, că știam că acolo nu am intrat. Când colo, zăresc pe masă ochelarii lui mam'mare. Și-atunci mă străluminez și mă duc țintă la mam'mare care stătea-n fotel și se uita la TV cam chiondorâș... cu ochelarii mei pe nas!
- Mamaie, mi-ai luat ochelarii!?
- A... nu știam de ce nu văd bine.

*

Zic:
- Mamaie, să-ți pui ghetuțele la ușă, poate-ți aduce Moș Nicolae ceva.
- E! Mi-aduce Moș Nicolae. Poate rămân fără ghete, mi le fură careva!

marți, 29 noiembrie 2016

I shouldn't be alive! Again... :)

- Nu mai avem lapte, mere, pâine. Mâncarea de pisici și câini e pe sponci, îi spun la telefon lui T., care vine zi după-masă cu aprovizionarea.
Îi reproduc maică-mii discuția.
- Lasă că avem destule ouă!
(E fericită că au început iar găinile să se ouă. :) )

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

toamnă și-n gând

toamnă cu nori de cenuşă agăţaţi de cer
şi cu soare alb ce se prelinge stingher
în aerul ud-aburos şi rece
mă-ntreb: sunt copil? dar gândul îmi trece
când picurii de ploaie s-au înteţit
şi mă scutur din vis: am îmbătrânit?

frunzele toamnei zboară în vrie
unul se-aşază pe-o pălărie
zburată de vânt
ca un gând

un ochi de copil, un obraz ridat, o fereastră veche plângând

Pfff...

Iau din sertar papiota de ață, i-o dau maică-mii, după care nu mai reușesc să închid sertarul. Iar am uitat să nu-l deschid prea mult. Sistemul ăsta de la IKEA îmi scoate peri albi!
Împing ușor, împing mai tare, clatin ușor, clatin mai tare, zgâlțâi, mă calmez, înclin spre stânga, spre dreapta, simt că încep să-mi pierd răbdarea, mă ia cu flăcări în obraji... în fine, găsesc calea bună, împing cu grijă, frumușel, pe-ndelete, închid fără zgomot.
Mă întorc la lucru, reiau de unde am pus semn și citesc: "Welles’s desk is finely made; its drawers open and close with no sound."

marți, 22 noiembrie 2016

Coronițe de iarnă

Pentru că s-a nimerit să avem la îndemână crengi de brad, am făcut trei coronițe de iarnă: una pentru Laur și două pentru mine.
Dacă rezistă bine, o să le împodobesc la momentul potrivit.
A fost o muncă plăcută.




marți, 15 noiembrie 2016

vineri, 11 noiembrie 2016

Conversație

Îi spun mamei, după masa de prânz:
- Acum, pastilele și o jumătate de oră de odihnă.
Îmi răspunde prompt:
- Și dulciuri!

miercuri, 2 noiembrie 2016

Prânz la Grădi

A fost o zi minunată!
La prânz mi-a venit ideea să fac un foc (ca) de tabără și să pun ceaunul, să fac tocăniță de ciuperci. Ceapă și usturoi verde, gogoșari și roșii - toate din grădină, printre ultimele. Un morcov mare, ras. Ciuperci tăiate în patru. Un pic de sare, un pic de curry, pătrunjel verde din belșug. Și salată asortată (gogonele și conopidă acre). Plus un păhărel de cidru din ăla de care-mi place mie. La desert, cremă de zahăr ars.
După ce am hrănit pisiceii și cățelușa, ne-am așezat la masă afară, la soare.
Totul a fost și mai delicios pentru că au venit și oaspeți (nu știam că vin, dar ce bineveniți au fost!).


luni, 31 octombrie 2016

Final de octombrie

Cuibul de berze e gol de mult timp, parcă de-o veșnicie.
Pe cer trec cârduri de gâște zgomotoase - mă opresc în loc, le ascult, le privesc.
Toate frunzele de nuc - care maronii, care gălbejite, care pistruiate cu rugină - au căzut.
Tufănelele, călțunașii și mărărițele-s mai vesele ca niciodată.
Dârdâim la soare, în sobă arde focul.
Frida crește și are coteț nou.
Ducesa, leoaică tânără...
Maimuțoaica și-a luat tălpășița cu cei trei pisicei, după care aseară s-a întors doar cu doi.
Găinile nu mai fac ouă.
Am plantat usturoi, ceapă. Și bulbi de lalele, zambile și fritillaria meleagris.
Am cules ieri ultima gutuie.
Toamna aduce cu ea melancolii, uneori simpatice, alteori grele.

Soarele, ieri la amiază

Ca sarea-n bucate

În părculețul din curtea lor, îi trimit bezele lui Laur. El simulează că le prinde și că le bagă în gură:
- Le-am mâncat! îmi strigă.
- Și sunt dulci?
- Nu, sunt sărate. Mie îmi place sărat.

duminică, 23 octombrie 2016

joi, 6 octombrie 2016

Asistenții mei

Cât timp am săpat în grădină, am avut ajutoare non-stop:

Urechi-Albe, Neghiniță, Georgică au dormit fără pauză

Frida - ne-am mai și jucat, recunosc!


duminică, 2 octombrie 2016

De-ale pisiceniilor

În timp ce T meșterește la cotețul pentru iarnă al Fridei, pisicile îi dau târcoale.
Vrea să-mi pozeze cu cvartetul verii 2016, dar se infiltrează hârbarul de Georgică, în timp ce Petrică-Fomică rămâne pe de lături (T fiind convins că-i are-n brațe doar pe cei mici).
Într-un târziu ne dumirim, iar Georgică e izgonit din pozele cu bebeluși. :)

De la stânga la dreapta: Neghiniță, Baiazid, Urechi-Albe, Georgică-Hârbaru' și Petrică-Fomică


duminică, 11 septembrie 2016

Amintiri...

Aseară, Laurențiu nu vrea să stea la masă cu toată familia, ci vrea să stea (să se joace) în mașină.
Cum lucrurile nu pot fi împăcate fără suspine, mă ofer să stau cu el câteva minute în mașină. :)
Ne jucăm cu luminile, cu nu știu ce... ne hotărâm să ne punem centurile de siguranță. Când să i-o pun pe a lui, mă prefac că nu reușesc.
- Of, ce fund mare ai, îi zic.
- Și tu ai fundul foarte mare!!! Scuze...

*

În bucătărie, mă ajută să tăiem prăjitura. Se sustrage. Îl surprind la vitrină.
- Ce faci acolo?
- Mă uit doar! Nu cotobroiesc!

*

- poetul George Corbuș

*

- Termitele se hrănesc cu semințe de prajiște.

sâmbătă, 27 august 2016

Macrou la cuptor și un cidru super!

Pentru macrou am făcut o marinată din:
- un iaurt mic
- 2 lingurițe de muștar
- ghimbir ras (uu centimetru de ghimbir)
- zeama de la o jumătate de lime
- o linguriță de miere
- un praf de sare cu cimbru

Pe hârtia de copt am pus macroul marinat și am turnat restul de marinată peste el. Am stropit cu un pic de ulei (of, am constatat că nu mai aveam ulei de măsline! ar fi fost minunat), am pus câteva crenguțe de cimbru, felii de la jumătatea de lime rămasă, câteva cherry). Se strânge bine hârtia, să fie ca o pungă. Se pune tava în cuptorul încins în prealabil. După vreo 20 de minute se desface hârtia, ca să se rumenească macroul.

În așteptare, am savurat un cidru Kingswood. Mi-am adus aminte de el pentru că, făcând curat aseară  într-un sertar, am dat de o carte de vizită de la restaurantul unde am fost anul trecut la Praga. Și mi-am amintit că acolo am băut cidrul ăsta grozav.
Și am rememorat cu Tudor poveștile de-atunci, și ne-am amintit de chelnerul atât de simpatic... încât ne-am dus de mai multe ori la restaurantul cu pricina, ne plăcea să stăm de vorbă cu el, ne plăceau mâncarea și băuturile de-acolo. Și ce surprinzător de fain era amenajat subsolul restaurantului! Și multe altele, multe, multe...
Ce faine-s și amintirile din călătorii! :)



vineri, 19 august 2016

HAPPINESS is...

...lunch with my mom in the rain.

Ne-au cam prins picăturile de ploaie la masă, dar nu ne-am mișcat. Mama a spus să rămânem pe loc și am rămas. :)
Ne-a cam picurat în salate, dar tot am stat. :)
Ne-am distrat.

luni, 15 august 2016

duminică, 7 august 2016

Am crezut că-i luni și, când colo, mi-am dat seama brusc și vesel că-i duminică

Nu știu de ce, când bate un vânt între molcom și tăricel, mă simt de parc-aș fi la mare. Îmi plac dis-de-diminețile astea, când toată lumea doarme, iar eu stau afară și beau cafea-fără-zahăr-și-cu-un-pic de lapte, rețeta mea perfectă care iscă exclamații când îmi exprim preferințele ("cum, chiar nici o granulă de zahăr?"), cerul e senin și înalt de tot, zgomotele sunt exclusiv ale naturii, dar se și tace mult (de pildă, musca mută care s-a așezat pe cutia de lapte, pe care mi-a fost lene să o duc la locul ei în frigider).
Citesc în dimineața asta tot romanul tipului care a plecat în Canada și, deși omul umblă mai mult obidit pe-acolo, mie îmi vine să râd continuu (de dramele lui... of, da, femeile astea! și emigrările astea! și palinca asta! și disprețul și dorul și strădaniile și greșelile și căile-de-întoarcere-fără-întoarcere, și mesele cu rudele aliate ori inamice, și libertatea canadiană absolută și atât de îngrădită, și... totul... și totuși).

Urechi-Albe mi se urcă în poală și mă trezește, și-mi dau seama că au trecut câteva ore bune de când m-am sculat și beau cafea și citesc.
Și mă hotărăsc instantaneu să scriu aici, deși nu am nimic remarcabil de povestit. Scriu greu, căci mă doare încă degetul mare, e rănit, ieri mi-am răzuit o bucățoaie de unghie cu răzătoarea (când am ras dovleceii pentru inegalabilul și încântătorul meu sufleu, de care, cu adevărat, cred că doar eu mă bucur, deși toți din jur spun că ce bun este, dar atunci, mă întreb, de ce rămâne mereu o cantitate apreciabilă de sufleu nemâncat, pe care sunt obligată să-l pun în frigider, iar apoi să-l arunc căci se usucă acolo disprețuit), iar T. a făcut o criză de nervi nasoală când a văzut că-mi atârnă unghia (culmea, fără să curgă picătură de sânge, nimic impresionant deci, impresie artistică zero barat), și a vrut să-mi arunce răzătoarea, și mi-a spus clar și răspicat să nu mai pun mâna în vecii vecilor pe răzătoarea aia de căcat!
Așadar, viitorul meu de bucătăreasă divină e jalnic compromis, căci eu nu-mi imaginez viața (în bucătărie și în general vorbind) fără să am o răzătoare (adevărul e că am mai multe, pentru că în vremurile astea moderne există răzătoare specială pentru lămâie, răzătoare specială pentru varză, răzătoare clasică ș.a.m.d.).

Și-mi închei notițele cu o privire spre zorelele-cardinal, apoi o privire spre cuibul de berze, gol, oare or fi plecat deja spre Africa?, și o privire spre T care s-a sculat, în sfârșit, și iese din casă mormăind ceva legat de cafeaua caldă - am făcut mai multă, mai este?
Mai este... Turnăm în căni (la mine, a câta? nu mai știu), punem și un pic de lapte, T duce laptele în frigider, mă întreabă (neașteptat și fără legătură cu nimic) dacă am cules roșiile galbene, spun că nu, iar el continuă (de ce? nu s-au copt? nu, nu s-au copt... roșiile galbene sunt verzi... și-mi amintesc de titlul ăla mișto de carte de poezii ale Gretei Tartler pe care am cunoscut-o acum mii și mii de ani la Viena și pe care am plăcut-o nespus din prima, când încă nu știam că în făptura ei de diplomat cântă un suflet de poetă...da, Roșiile portocalii când sunt verzi sunt galbene, iar cele galbene când sunt verzi sunt verzi). Punct.

luni, 1 august 2016

miercuri, 27 iulie 2016

Conversații

- Ce mai faceți, tanti Florica? Sunteți bine?
- Bine, bine. Da' sunt cam necăjită că nu prea vine fii-miu pe la mine. Și-a vândut mașina și vrea alta nouă, de marcă cică, din Germania.
- Și vă e dor de el?
- Ete, mi-e dor! Nu mi-e dor de figura lui, că mă mai uit la poze dacă m-apucă. Da' mai mi-aducea și mie pizza, plăcinte...

*

- Știți cumva unde are grăunțe de pui?
- Da, mai sus, la d-alde Tocană. Unde-i prelata aia roșie.

sâmbătă, 23 iulie 2016

Ieri, la cumpărături, plus o captură de conuri de brad :)


De dincolo de șosea, un nene bătrâior se uită curios la mine. Eu nu mă las intimidată, continui să adun de pe peticul de iarbă din fața gardului primăriei toate conurile intacte. Își alege prost momentul - tocmai trece o mașină mare - și mă întreabă ce fac cu ele. Profit de zgomot și-mi văd de treabă.
Nu-i răspund. Ce să-i răspund?

miercuri, 20 iulie 2016

De Sf. Ilie

De ziua lui, Ili a stat pe-afară, a hoinărit după pofta inimii, s-a umplut de praf!
Ani ne-a adus porumb de fiert, am cules primele roșii coapte din grădina noastră și am făcut salată, m-am plimbat cu Trixie, am udat florile...
Vreme ușor variabilă, de la foarte însorită la cenușie.
O zi de sărbătoare petrecută molcom.





marți, 19 iulie 2016