miercuri, 4 mai 2016

Pe drum, prin ploaie

Cobor din 368 şi plouă. Deschid umbrela. Ar trebui să mă grăbesc, e târziu. Dar nu măresc pasul. De altfel, în clipa următoare uit de asta. Mă las dusă de meandrele complicate ale fluxului inexplicabil de gânduri care, adesea, ne poartă pe toţi. De câte ori nu m-am mai trezit gândindu-mă la tâmpenii!
Acum, aiurea (dar nu neapărat din senin... însă nu are prea mare importanță contextul), mă întreb câţi medici mi-au marcat cu adevărat viaţa şi, deşi am ceva amintiri pe tema asta, stabilesc că pilonii sunt trei. 


Soroiu, care mi-a scos amigdalele şi polipii în copilărie. Pe la vreo şase ani. Îl văd, încă îi ştiu bine chipul. Bietul de el, acum o fi oale şi ulcele... Dar încă văd şorţul de muşama bej şi şiroaiele de sânge. Reînvii cu uşurinţă senzaţia de durere de după. Gustul metalic de sânge, multă vreme, activat de câte ori înghiţeam. Dar şi îngheţata... cantităţile industriale pe care a trebuit să le mănânc, să grăbesc vindecarea. Şi momentul acela de soare, în care stau pe un scaun pitic, îmbrăcată cu pantaloni albaştri şi pulover roşu, cu dungi pe mâneci. Şi unchiul (fratele tatei) venit în vizită.


Spireanu - o perioadă de nepovestit, pe care am ascuns-o bine de tot în mine. Şi acum o alung rapid din faţa ochilor, cum te aperi de o muscă.

Şi doctoriţa de la Municipal, rece şi practică, fără menajamente, convingătoare de nici nu am apucat să mă dumiresc cât era realitate dură şi cât grijă închipuită. Şi, cu toate că e un episod care în secret m-a costat mult, mult, mult, deşi aparent e banal, comun şi salvator, mă încurajez singură, periodic, spunându-mi că dacă vrei să continue show-ul, trebuie să plăteşti pentru asta.
Ca să nu mai zic că se potriveşte mănuşă o replică din Urzeala tronurilor, ceva de genul: Când îţi este luat ceva, atunci ţi se închid şi multe uşi. Dar, totodată, se deschid altele, surprinzătoare.
Ei bine, în timp ce-l salut pe portar, concluzionez că tare-s curioasă să văd ce uşi surprinzătoare se vor (mai) deschide în viaţa mea (căci eu percep afirmaţia ca pe ceva pozitiv).

În scurt timp, cu un ceai fierbinte de-a stânga mea, uit  total de Soroiu, Spireanu şi Municipal, şi mă afund în noua eră a vechilor media.