joi, 9 iunie 2016

O vară de neuitat (2)

Tanti Ioana vine de la cimitir și-mi aduce împărțeală. Și o poveste. Îmi spune cum a murit Costandin.
- S-a dus să facă un puț la primar. Io i-am zis, nu te duce, Costandine, că avem treabă, și-n casă, și-n curte. Peste doo săptămâni aveam nuntă cu fata. Da' el s-a dus. Și-a luat și băiatu' cu el, să-l ajute. Și stăteam eu așa, mă hodineam, că tocma' terminasem de vopsit dușumelele și aveam în poală doo nuci să le sparg să le mănânc, când apare nășica și cu Tanța. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva rău. Nășica cică s-a lovit Costandin la pulpă și l-a dus la spital cu salvarea. Când, apare și băiatu', plin de sânge. Mamă, a murit tata, s-a rupt sfoara și i-a căzut găleata cu pământ în cap. Am zbierat de m-a auzit toată ulița! Am plecat desculță la spital. Nu murise, parcă-l văz: Salvați-mă, salvați-mă! Așa striga. Era plin de pământ în ochi și în nas. L-a dus la București, dar degeaba! Și-uite-așa, vecină...

*






*
Căpșunata mea e numai bună de savurat. Am gustat-o cu tanti Ioana, așa, ca să ne mai treacă de tristețea poveștii ei. Iar azi, de Înălțare, am vopsit ouă cu modele de frunze, în infuzie de sfeclă. Am făcut prăjitură cu cireșe (clafoutis), preferata lui Tudor, pe care-l aștept să vină după miezul nopții, și brioșe unse cu miere și tăvălite prin nucă măcinată.