luni, 13 iunie 2016

O vară de neuitat (3)





Plouă torențial la amiază. Ieri, azi.
Trandafirii nu mai pot tolera atâta apă, nu arată prea bine. Pentru ei sunt îngrijorată.
De vineri sunt moașă. :) Urmăresc cloșca. Tot ies puișori. Azi-dimineață, un puișor negru. Mai sunt două ouă. Unul a ciocnit acum vreo oră. Celălalt... nimic.
Ducesa e fericită aici. Hoinărește, apoi vine la locșorul ei și doarme ore întregi.

Tanti Niculina îmi povestește că le-a spus fraților și surorilor ei că "nu pentru voi întrețin casa lu' tăticu' și-alu' mămica! Ci pentru ei! Că au iubit casa asta și gospodăria ca pe ochii din cap. Și le plăcea să aibă animale și să fie curățenie lună. Și nici nu vând vreo fărâmă de pământ! Că a venit cineva cică să vând via. Da' de ce s-o vânz? Las-o-acolo! Ce să fac cu banii? Bani am. Uite, am luat acum pe dividende patru mii șase sute de lei..."
Tot povestind, revine la părinți: "Tăticu' a iubit cartea! A făcut șapte clase, da' pe vremea aia șapte clase era cum faci acu' liceu'. Prima dată n-a fost de acord cu colectivizarea. Da' pe urmă a văzut ce bine e... că toată lumea are ce-i trebuie. Nu ca acu', când nu-l doare burta pe patron de tine! Cum era boierul pe vremuri, așa e acu' patronu'. Doar că nu-i mai zice boier, îi zice patron. Tăticu' ne spunea când îmbătrânise, după revoluție. Ascultați la mine, să vedeți în viitor că am dreptate. Ce-au făcut comuniștii în lume, nu mai poa' să facă nimeni! Comuniștii au făcut mult bine. Și-a avut dreptate bietu' tăticu'. Păi, uite, am fost la băi și am trecut pe lângă termocentrala aia mare... cum îi zice?... cea mai mare din Oltenia... numai fiare ruginite. Și combinatu' de-aci... un morman de beton. Și cum era pe vremea lu' Ceaușescu?"