marți, 14 iunie 2016

O vară de neuitat (4)

Printr-o minune (cum altfel să-i spun?), la prima oră (cinci jumate, cu aproximație, căci m-am sculat la cinci și un sfert și am hrănit cu siringa puii de pisicuță), puișorul bolnav a ridicat căpșorul, a deschis ochii și a început să piuie în fortissimo că el nu vrea să stea singur în cutie. I-am dat apă, apoi l-am dus la mămica lui cloșcă. S-a strecurat printre fulgii ei, apoi a ieșit, iar s-a amestecat cu frățiorii lui și tot așa. Era bezmetic, dar de data asta cred că de fericire. Dacă va fi să se sfârșească. măcar să nu se stingă singur și trist.
Totuși, este trist în lume.
Totuși, viața e frumoasă și plină de miracole.

©T

©T

©T