vineri, 1 iulie 2016

Luna lui cuptor

Azi, cald, cald din nou. Ca niciodată, am dormit la amiază.

Nu pot bifa prea multe realizări.
Începe să se contureze un ritual cotidian, să intru într-o oarecare rutină.
Ador răcoarea dimineților devreme (mâine mi-am propus să mă scol la 5).
Cafeaua de dimineață, printre plante, e bucurie în stare pură.

Ar mai fi: masa de prânz, la umbra nucului, eu și mama, față în față, în fiecare zi gătesc altceva, ceva nou, dar nu lipsește aproape niciodată salata de roșii cu busuioc proaspăt; udatul plantelor dimineața, seara - și cele din grădină, și cele din ghivece; bibilitul puișorilor de găină și bibilitul puilor de pisică - Urechi-Albe (acum, cu un picioruș ușor șchiop, prin urmare cocolit mult mai mult decât de obicei), Baiazid, Petrică-Fomică și Gândăcel; televizorul permanent închis; Ilie și Cuțica alergându-se fericiți prin curte; tipu'-de-la-cablu care mă sună consecvent să mă țină la curent cu funcționarea internetului (azi, de două ori); Dani, Elena, Ani; medicamentele mamei la ore (aproape) fixe etc.

Azi, pe lângă cele obișnuite, am tăiat buchete de izmă, am fost cu mama la plimbare, seara.
Noaptea, am stat până târziu de tot, la lumina lumânărilor împotriva țânțarilor.
Mâine la amiază vine T. Cu știri și cumpărături de la oraș. (Oraș de care încă nu-mi este dor, dar în care va trebui să mă întorc curând.)