sâmbătă, 26 noiembrie 2016

toamnă și-n gând

toamnă cu nori de cenuşă agăţaţi de cer
şi cu soare alb ce se prelinge stingher
în aerul ud-aburos şi rece
mă-ntreb: sunt copil? dar gândul îmi trece
când picurii de ploaie s-au înteţit
şi mă scutur din vis: am îmbătrânit?

frunzele toamnei zboară în vrie
unul se-aşază pe-o pălărie
zburată de vânt
ca un gând

un ochi de copil, un obraz ridat, o fereastră veche plângând