vineri, 16 decembrie 2016

Spre nasha strana


Soarele e un glob uriaș de foc roșu, îmi dă impresia că e foarte greu și că e aproape, și-mi amintește iar de Melancholia. Geamul de la mașină e murdar și nu am la îndemână decât telefonul, așa că poza e nesemnificativă. Apusul atât de frumos ne distrage un pic de la gândurile care pendulează între dispoziții ce intră treptat în matca liniștirii și dispoziții tulburate de diverse doze de tristețe.
Bolile bătrâneții, atât de greu de ținut în frâu, poftele copilărești, neputințele...
Respirăm cu nesaț aerul din afara spitalului și ne bucurăm cumva că mergem spre casă.