sâmbătă, 25 martie 2017

Roz-albastru

Lucrurile se întâmplă în toate felurile. Și așa, și așa. Și roz, și albastru.

Albastrul a fost ieri dimineață în zori, când E m-a sunat pentru că se simțea rău. Am fugit la ea. Nu au fost suficiente cubulețele de zahăr și extraveralul. Ci s-a lăsat cu ambulanță. Dar s-a terminat cu bine. E din nou pe picioare, veselă. Astenie de primăvară, stres, cădere de calciu, scădere de glicemie, oboseală... cine știe exact ce și cum? Că medicii de pe-aici e clar că nu!

După-masă, tot ieri, mi-au venit idei roz. De pildă, Porumbaca m-a convins că e însărcinată. Să stea pe ouă. Sunt 11 candidați la viață. I-am pus gobăii mâncare și apă. Am tras ușa bine după mine. Și încep să număr zilele.

Albastrul mai e uneori în mintea mea. Când grădinăresc, când fac mâncare... când am timp să mă gândesc, să răsucesc, să frământ întâmplările. Cu cât este mai profundă analiza, cu atât sunt mai superficială și stau la suprafața lucrurilor. Și când îmi aduc aminte de asta, îmi spun că trebuie să mă obișnuiesc odată să mă situez deasupra întâmplărilor, gesturilor, vorbelor neacceptabile. Să le las așa cum sunt, acolo unde sunt, să le depășesc fără să le bag în seamă. În fond, de ce să las treburile cu adevărat importante să mă aștepte?

Iar în grădină, o lalea oarecum insolită: