sâmbătă, 27 mai 2017

La pomană

- Ţi-am zis să-mi pui doar două sarmale. De ce mi-ai pus trei?
- Lasă, una o iei în buzunar.
- Mai vrei un pic de vişinată?
- La oraş e altfel. Îl duce la capelă şi-l lasă acolo. Şi pe urmă nu-ţi dă nici mâncare, nici nimic.
- Dar nici ca la Ciuperceni.
- Unde-i asta?
- În Oltenia. De Moşi, se duc doar cu cănile cu apă la cimitir. Dezleagă popa mormintele. Spală copiii cu apa aia din căni pe picioare. A doua zi cu farfuriile... Şi ţine nu ştiu câte zile.
- Eh, obiceiuri...
- Ce plouă!
- Lasă să plouă, să fie ploaie curată!
- Ieri am săpat porumbul, să vezi ce se prind la loc buruienile.
- Mai daţi nişte pâine aci!
- Dumnezeu s-o ierte!
- Tuşa Leana, opreşte furculiţa şi dă farfuria!
- Aduceţi-i şi la fata asta un pahar, că n-are pahar.
- Mai mănânci aperitiv sau ţi-aduc şi ţie sarmale? Uite, mănâncă salata, e moale. Icrele...
- Lui trebuia să-i dai o ciorbă.
- Uite că nu mi-am dat seama. Ţi-ncălzesc?
- Mai trebuie sarmale la cineva? Nu? Aurica, puneţi capacul pe sarmale, să stea calde.
- Bodaproste! Dumnezeu s-o ierte!
- Aşa se dă? Farfurie, cană şi batistă?
- Da, aşa am dat şi săptămâna trecută. Până la sfârşitul anului, trebuie 42 de farfurii şi 42 de căni.
- Bodaproste! Să fie primit!