marți, 20 iunie 2017

Oboseală maximă

Aseară m-am apucat să scriu despre murii din grădina mea şi am adormit cu laptopul în braţe. M-am trezit la cine ştie ce oră, cu gâtul amorţit pe perna dreaptă şi cu laptopul deschis în poală. :)
În stare de zombi, am reuşit să-l pun totuşi pe stand-by şi să-l aşez lângă pat.
Acum, dimineaţă, deschizându-l, am constatat că adormisem în mijlocul unei propoziţii. :)

Azi m-am trezit la cinci. Mi-am făcut cafea şi m-am apucat să citesc Jodi Picoult.
Am o mulţime de planuri pentru azi şi nu ştiu cum vor încăpea într-o singură zi.
M-am apucat să scriu pe pianina mecanică pentru că mi s-a părut că am ceva oarecum remarcabil de notat, dar acum îmi dau seama că, de fapt, îs platitudini. Dar dacă tot am avut pornirea...

Totuşi este remarcabil ceva: că (sunt la vârsta la care) apreciez platitudinile.