duminică, 16 iulie 2017

Zi de zi

Totul curge...
Lucrurile se repetă şi încerc să mă bucur de rutină şi monotonie. Încerc să mă uit cu mirare la flori şi pisici, ca şi cum le văd prima dată. Să mă bucur de parfumul de regina-nopţii şi să nu mă obişnuiesc cu el. Să mă uit amuzată cum se joacă Frida şi Florică. Să nu mă enervez niciun pic, ci să fiu senină, când mama are crize de agitaţie. Să iau din viaţa mea de-acum doar ce e frumos şi bun şi cald şi senin. Sunt multe, multe, multe astfel de clipe. Vreau să le văd, doar pe ele vreau să le reţin, să zăbovesc asupra lor.
Nu vreau să-i judec pe oameni. (Aici toată lumea judecă pe toată lumea.)
Vreau să fiu generoasă, chiar dacă alunec pe panta risipei sau a aparenţei slăbiciunii care, la un moment dat, înlesneşte în ceilalţi indiferenţă. Nu vreau să fiu generoasă ca să capăt recunoştinţă, ci ca să ajut efectiv.
Nu reuşesc să fiu atât de bună pe cât aş vrea.

Cu toate dorinţele şi strădaniile mele, sentimentul de fundal e dominat de o oarecare tristeţe.