joi, 31 august 2017

Ultima zi din august

După prânz, când ştiam că nu mă intersectez cu nimeni pe străzi, am plecat melancolică la plimbare cu Trixie.
Melancolică, încă de azi-dimineaţă. Inexplicabil, inefabil.
Am pedalat ba rapid, ba în ritm de melc - apăsată de sentimentul că am mai trăit asta o dată şi că am mai respirat o dată aerul ăsta. Şi da, s-a întâmplat la fel toamna trecută. De fapt, vara trecută. Şi totuşi... e toamnă. Aşadar, da, toamna trecută, când lumina era la fel de blândă, trotuarele erau acoperite de frunze galbene şi florile se treceau, făcând, generoase, seminţe.