joi, 28 septembrie 2017

Septembrie, luna mea, trece...

Astăzi, anul trecut, am văzut Sieranevada.
Astăzi, anul ăsta, sunt liberă într-un spaţiu strict delimitat şi perfect închis, ceva cam ca în Truman Show.

Mă uit la mâinile mele şi nu le recunosc.
Îmi revine în minte un episod stupid de pe vremuri: într-un almanah Cinema, am citit atunci un articol despre cum mâinile vedetelor le dau în vileag vârsta. Eram foarte tânără, iar viitorul meu nu era înapoi, ca acum.
Mâinile mele au cărat lemnele pentru foc, ţigla rebut, nisipul, gunoiul de la găini. Mâinile mele au săpat grădina, îngrijesc câinii şi pisicile, pe mama.

Dincolo de fereastra deschisă e septembrie. Îmi pare rău pentru fiecare clipă de soare blând pe care o pierd.
Citesc Millennium 5.