marți, 14 noiembrie 2017

Din nou, emoţii

Intru la mamarea în cameră, să verific focul la sobă. Arde.
Revin în 10 minute, să verific din nou.

Mamarea, căzută între masă şi pat. Vorbesc cu ea şi nu-mi răspunde. Priveşte fix, în faţă.
Observ că pe ambele mâini are venele plesnite şi e plină de sânge.
Alerg la Cristi, vin băieţii şi, cu greu, o pun pe pat.
Vorbim cu ea, nu ne răspunde. Stă nemişcată, cu ochii deschişi.
Sun la ambulanţă.

Îşi revine, în cele din urmă. Nu o internez.
Îi dau pastilele pentru tensiune, cele pentru epilepsia secundară.
O doare umărul drept, are pometele stâng vânăt, palmele bandajate.
După două ore, îmi cere mâncare.
Acum doarme.

Săptămâna viitoare voiam s-o las cu E. şi să merg acasă pentru câteva zile.
Trebuie să rămân.