vineri, 27 iulie 2018

Iar şi iar

Mamarea mă întreabă ce avem la masa de prânz.
- Pilaf cu ciuperci şi dovlecei, îi răspund.
- Mişto!
(Chiar m-a pufnit râsul. 'Mişto' din gura ei, spus răspicat şi serios, sună demenţial.)

Trec pe hol. Mamarea are uşa deschisă, se uită la televizor. O întreb:
- La ce te uiţi?
- Hm... Ştiri... Auzi! Au murit o mie de femei de viagra!

:(

E prima dată când redactez o carte plângând.
Îmi pare rău că se termină... mi-a mai părut rău şi de alte cărţi, dar nu ca acum.
Finalul cărţii înseamnă imobilitatea fizică totală a protagonistului şi, în final, moartea.

La un moment dat se pomeneşte de Marţi cu Morrie şi, aşa, am făcut o pauză de câteva ore şi am citit Marţi cu Morrie. La momentul respectiv, mi s-a părut că Morrie te pregăteşte să accepţi finalul lui Richard. Că te pregăteşte, în general, să accepţi finalul.
Acum îmi dau seama că nimic nu poate să te pregătească pentru final.
Unii oameni au cuvintele la ei şi se pricep să spună lucruri frumoase, poate logice, încurajatoare, păcălitoare. Dar vorbele-s vorbe, consolarea e consolare, şi moartea e moarte.

Sunt multe lucruri tragice în viaţă. Pe unele nu le percepem ca atare, deşi ele sunt. De pildă, faptul că nu ştim să trăim în pace. Nu ne pricepem să fim fericiţi.
Ne pricepem mai bine să rănim, să fim orgolioşi.
Morrie spune că oamenii se nasc buni. Eu nu cred asta. Cred că suntem răi în străfundurile noastre. Prin educaţia primită şi apoi prin autoeducaţie, reuşim într-o oarecare măsură să mergem pe calea bunătăţii.
Dar unii, uneori, nici măcar nu-şi pun problema, darămite să caute calea asta.
Dacă am înţelege moartea, vorba lui Morrie, am şti să trăim.

miercuri, 18 iulie 2018

Deh...

Mamarea vorbeşte necontenit, la un moment dat abordează subiecte fragile. Încerc blând s-o opresc.
- Mamare, gata!
- Gata, că te-am intoxicat cu prostiile mele, nu-i aşa?

marți, 10 iulie 2018

Vreme capricioasă

Mamarea, scrutând cerul:
- Aci se-nnorează, aci... îi vine bâţu lui Dumnezeu.

duminică, 8 iulie 2018

joi, 5 iulie 2018

(Celălalt) Acasă

Tună, fulgeră, plouă - se aude fain!

Pe Cinemax este un film despre polonezii plecaţi la adunat căpşuni în Suedia. Şi ei scot bancuri din dramele lor. Citez:
"Ce iese dintr-un polonez împerecheat cu o caracatiţă? Cel mai tare culegător de căpşuni!"