miercuri, 30 ianuarie 2019

...

Mă doare capul. Mamarea se oferă să-mi zică Tatăl nostru. Accept.
Îi simt degetele pe fruntea mea și o ascult cum spune în șoaptă Tatăl nostru. Și-l spune corect.

După ceva timp mă întreabă cum mă simt și-i spun că mai bine.
- Cred și eu că te simți mai bine. Ți-am zis Tatăl nostru din tot sufletul meu.

*

Azi, mamarea vrea salată de roșii. Mănâncă tot. La final, mă îndeamnă cu generozitate:
- Eu am mâncat ce-a fost mai bun. Acum întinge tu cu miez de pâine în zeama asta.
- Mulțumesc, dar nu mănânc pâine.
- De ce? Vrei să slăbești?
- Da.
- Vai de fundul tău!

joi, 24 ianuarie 2019

La drum

Zi cenușie, cu polei... La S., freezing rain

luni, 21 ianuarie 2019

Iernile vârstei

Poate de-aia e greu de la o anumită vârstă încolo. Se strâng multe, multe, multe amintiri.
Cele urâte te îndurerează, te întristează.
Cele frumoase, cam la fel. Cel puțin în cazul meu. E tot ca atunci când pierzi paradisul. După ceva extraordinar de bun (cum e tinerețea, de pildă), cum ai mai putea depăși sau măcar egala superlativul?

Zilele astea de iarnă îți lasă mult timp pentru aduceri-aminte și nu e bine deloc.
Mai mult sumbru, mai mult cenușiu, mai mult întuneric. Noroaie, băltoace murdare, petice de zăpezi înnegrite. Focul trosnind în semiîntunericul serilor atât de lungi!
Toată atmosfera asta leneșă și tristă pare deja trăită de multe ori.
Și deodată îmi dau seama că am regăsit-o, familiară, în Winter Sleep, un film pe care l-am trăit intens în fiecare secundă, deși uneori doar se tăcea foarte mult timp.

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Amintiri

Mama e extrem de calmă în seara asta și are chef de povestit amintiri din copilărie.
La un moment dat, spune despre gărdurariță. Mi se pare că nu aud bine și o pun să repete.
- Gărdurariță... Aveam gărdurariță până-n fundul grădinii...
Mă uit în DEX.
Există!
Cătină de garduri, Lycium halimifolium...

Pentru seri ca asta, mi se pare că efortul meu de a o ține pe linia de plutire nu e total inutil.

(sursă; wikipedia)

miercuri, 16 ianuarie 2019

Tristeți de ghimbir

Criza maică-mii din seara asta m-a lăsat fără vlagă.
M-am speriat, m-am înfuriat, m-am deprimat, m-am... nu mai știu...

Atât de agitată, de agresivă, încât chipul i s-a transformat ca într-un film SF - din uman, a devenit o creatură malefică necunoscută și înspăimântătoare.
A țipat cu toate puterile, cu gura deschisă larg și... rotundă. Rotundă, așa mi se părea.

Acum m-am încuiat în camera mea.
Televizorul e deschis, cu sonorul oprit - Maia Morgenstern vorbește și gesticulează într-o lume care, dincolo de camera asta răscolită de stihii, pare normală.
Miroase a ghimbir - am băut mai devreme un ceai care a lăsat în siaj arome ce distonează cu ce s-a întâmplat aici.
Miroase a ghimbir și mi-e teamă să mă culc.

Cartofi copţi în jarul din sobă



marți, 8 ianuarie 2019

Ocupații casnice

Azi am avut chef s-o fac pe fermierul care are vaci cu lapte. :)
Nu am vaci, dar are tanti Geta Odorob, vecina mea. Am cumpărat 4 litri de lapte - foarte bun, gras, natural, foarte ieftin (2,5 lei un litru).
L-am fiert. Doi litri i-am pus în sticle, pentru consum ca atare.

Iar din doi litri am făcut brânză de casă (cu 8 linguri de oțet, când laptele are cca 80 de grade).

Bine că nu am aruncat zerul - am aflat ulterior de pe net că are diverse întrebuințări. Să-l beau, nu-mi place (la gust). Așa că am folosit un pic din el la clătite. Restul o să-l folosesc la o ciorbă ardelenească de pui (n-am mai acrit niciodată ciorba cu zer, sper că nu va fi un fiasco).

foto nereușită, cu telefonul, în grabă, strict pentru consemnare :)

luni, 7 ianuarie 2019

Griji

Mamarea, adineauri:
- Ce de divorțuri în țara asta, ce de bătăi iau femeile!

Mai devreme:
- A pus-o inspectoare pe toată România pe Rovana Plumb.

Și mai devreme:
- Veronica aia... cum o cheamă? Buleandră!